Articol scris de George Avram

Ați intrat vreodată în contact cu organizații în care oamenii sunt veșnic încruntați, nemulțumiți sau revoltați? Ați simțit vreodată tensiunea emoțională care plutește într-un birou în care lucrează mai mulți oameni care nu se suportă reciproc? Angajați care nu-și mai suportă colegii sau șeful, manageri care sunt scoși din sărite de oamenii din echipele lor ori vânzători pentru care viața profesională ar fi minunată dacă nu ar trebui să aibă de-a face cu „pretențiile” clienților?

Emoțiile negative intense pe care le trăiesc acești oameni nu afectează doar calitatea climatului organizațional, ci și performanța lor profesională. Acești oameni ajung să își cheltuie mare parte din timp și din energie cu frământări interne și conflicte interpersonale.  Ei sunt agitați, anxioși, abătuți, nervoși sau agresivi, fiind copleșiți de emoții toxice. Iar toate aceste manifestări le deturnează energia intelectuală și emoțională de la procesele creative și relaționale care ar trebui să-i conducă spre performanță.

Este greu de înțeles cum unele organizații ajung să fie slăbite, ineficiente şi neperformante nu din cauză că nu au resurse, ci din cauza faptului că mare parte din resursele lor de vitalitate nu sunt investite pentru performanță, ci sunt consumate, sunt cheltuite sau putem spune chiar irosite în lupta cu un soi de „otravă emoţională” generată în și din interior.

Într-o astfel de organizație, cu cât sunt afectate mai multe „celule” şi „organe”, şi anume, cu cât sunt „intoxicate emoțional” mai multe persoane şi departamente, cu atât acea organizație ajunge să sufere mai mult.

Acest tip de maladie poate afecta atât companii, instituții de stat sau echipe sportive, cât și familii, comunități sau organizaţii neprofesionale. Cu alte cuvinte, sunt expuse orice grupuri umane, mai mari sau mai mici, în care oamenii au obiective comune şi trebuie să lucreze împreună pentru atingerea acelor obiective.

Elementele patogene care provoacă această intoxicație nu sunt palpabile și nu sunt uşor de  cuantificat, sunt, însă, uşor de observat şi, mai ales, foarte uşor de resimțit: anxietate, furie, dezamăgire, teamă, neliniște, invidie, frustrare, rușine, resentimente, vinovăție, gelozie, revoltă, dispreț, îngrijorare şi lista poate continua.

Fiecare dintre noi a trăit aceste emoţii. Ele fac parte din bagajul emoţional al oricărui om sănătos şi își au rolul şi rostul lor firesc în viaţa fiecărui om. Și chiar dacă uneori pot fi foarte neplăcute, aceste emoții ne ajută să ne adaptăm eficient la mediul nostru fizic şi la cel relațional, atunci când sunt trăite în mod normal.

Ele ajung, însă, să se transforme în ceva toxic pentru fiecare dintre noi şi pentru organizaţiile din care facem parte în momentul în care nu mai sunt adaptative. Atunci când, în loc să ne ajute să ne adaptăm mediului în care trăim, ele lucrează în defavoarea noastră. Atunci când sunt scăpate de sub control. Atunci când ne conduc la comportamente pe care le regretăm. Atunci când ne împing să-i rănim pe cei dragi. Atunci când distrug relații de afaceri importante. Atunci când provoacă un disconfort emoţional atât de mare pentru noi şi pentru cei cu care interacționăm, încât afectează atât rezultatele individuale, cât şi pe cele ale echipei din care facem parte.

Pentru un „detox emoțional” al organizației este nevoie ca fiecare om din acea organizație să-și dezvolte competența emoțională. Acest tip de competență se bazează pe inteligența emoțională și ne ajută să facem una dintre cele mai delicate munci: munca emoțională.

Acest tip de muncă nu are ca rezultat produse, servicii, rapoarte sau opere științifice. Munca emoțională are ca rezultat efectul nostru direct asupra modului în care se simte persoana cu care am interacționat și cum ne simțim noi ca urmare a acestei interacțiuni.

Pentru asta, este necesar să știm cum să ne controlăm corespunzător propriile emoții și comportamente, iar acest lucru se învață, la fel ca orice altă abilitate.

Foarte multe organizații sunt pline de oameni foarte bine pregătiți din punct de vedere profesional, dar care se comportă surprinzător de inadecvat atunci când este vorba despre aspectele emoționale și relaționale ale muncii lor. Deși buni profesioniști, aceștia se pot afla în situația în care manifestă o permanentă proastă dispoziție, îi ceartă, îi critică sau blamează pe cei cu care lucrează sau se victimizează constant atunci când lucrurile nu merg așa cum și-ar dori.

Pentru că nu știu cum să-și controleze emoțiile toxice, le lasă să se manifeste într-un mod distructiv atât pentru ei, cât și pentru cei din jurul lor. Deseori, acești oameni nici măcar nu sunt conștienți de modul în care se comportă sau de impactul negativ pe care atitudinea și comportamentul lor le au asupra celor cu care interacționează.

Acest lucru se întâmplă, de obicei, pentru că în procesul de formare profesională a acestor oameni s-a pus accent în primul rând pe dezvoltarea competenței lor profesionale și mai puțin pe dezvoltarea competenței de a aborda corespunzător aspectele emoționale și relaționale ale muncii lor.

De aceea, orice organizație care dorește să preîntâmpine sau să rezolve problemele descrise mai sus ar trebui să-și pregătească oamenii și pentru munca emoțională pe care aceștia o fac, oferindu-le șansa de a-și dezvolta inteligența emoțională (EQ – Emotional Quotient).

Pentru că în cazul oricărui tip de organizație sau de echipă, munca emoțională cea mai importantă este cea pe care o face liderul, organizațiile de succes au lideri cu un EQ bine dezvoltat, oameni inteligenți emoțional extrem de echilibrați. Lideri „EQlibrați”.

Fie că este vorba despre cel care conduce o echipă mare sau una mică, fie că este vorba despre capul unei familii, liderul este cel care are impactul emoțional cel mai puternic asupra celorlalți.

De aceea, munca emoțională a liderului este extrem de importantă. Dispoziția sa afectivă și modul în care interacționează cu ceilalți au un impact enorm asupra climatului emoțional din echipa pe care o conduce.

Ca urmare a interacțiunii cu liderul, oamenii se pot simți respectați, entuziasmați, optimiști, încrezători, încurajați și motivați sau, dimpotrivă, se pot simți jigniți, revoltați, furioși, pesimiști, plini de resentimente, de neîncredere sau chiar de panică.

Aceste emoții își vor pune, inevitabil, amprenta asupra modului în care acei oameni iau decizii și acționează, precum și asupra rezultatelor lor. Pentru că rezultatele oricărei organizaţii sunt influențate crucial de modul în care oamenii se simt în acel loc!

De aceea, organizațiile care-și doresc performanță au nevoie, în primul rând, de lideri competenți din punct de vedere emoțional. Ele au nevoie de oameni care țin cont de importanța muncii emoționale pe care o fac și care pot să analizeze cu înțelepciune impactul manifestărilor lor emoționale asupra persoanelor cu care lucrează.

Este suficient să intri într-un birou, într-un magazin, într-un restaurant sau într-o sucursală bancară şi să observi emoţiile care se manifestă pe chipul şi prin comportamentul celor care lucrează acolo, pentru a-ţi face o idee destul de clară despre competenţa emoţională a celui care conduce acel loc de muncă. Sunt situaţii în care oamenii care te întâmpină în acel loc sunt zâmbitori, relaxați şi binevoitori, la fel cum sunt situaţii în care ai de-a face cu fețe încruntate, încrâncenate şi cu comportamente ostile sau nepoliticoase.

Modul în care se simt acești oameni la locul de muncă determină modul în care îi tratează pe cei cu care intră în contact și îşi are deseori originea în modul în care sunt trataţi ei de către şeful lor.

Ca să-l parafrazez pe RW Emerson, care spunea că „orice organizaţie este umbra prelungită a unui singur om”, pot spune că orice echipă este umbra prelungită a celui care conduce acea echipă. De aceea, competenţa emoţională a celor care joacă rolul de lider la orice nivel într-o organizaţie este extrem de importantă.

Ea nu se reflectă doar în modul în care oamenii se simt la locul de muncă, ci şi în rezultatele concrete pe care aceştia le produc. Atunci când oamenii se simt bine, dau din ei tot ceea ce au mai bun. Atunci când trăiesc emoții negative cum sunt furia, frustrarea, dezamăgirea, resentimentul, invidia sau anxietatea, acestea le vor afecta grav performanța deturnând atenția de la sarcinile de îndeplinit.

Un manager care ”tună și fulgeră” la adresa oamenilor săi, care își face un obicei din a țipa, a blama și a amenința în stânga și în dreapta nu va deteriora doar climatul emoțional în echipă, ci va afecta dramatic și performanța celor cu care interacționează.

Prin impactul negativ pe care îl are asupra rezultatelor obținute de oamenii din echipa sa, un astfel de manager ajunge, prin aceste manifestări, să fie extrem de „costisitor” pentru orice organizație din care face parte. Lipsa competenței lui emoționale se poate reflecta în pierderi financiare cât se poate de concrete și se poate dovedi a fi o problemă mare în dezvoltarea organizației.

Liderii inteligenți emoțional care știu cum să genereze și să cultive stări de spirit pozitive contribuie și prin genul acesta de muncă, prin munca lor emoțională, la succesul organizației din care fac parte.